Este luna septembrie. Toamnă!
Toamna încep școlile. Toamna pleacă păsările călătoare.
Frunzele încep să capete nuanțe variate, apoi se desprind treptat de pe ramurile copacilor, formând covoare multicolore de o rară frumusețe.
Acum câteva săptămâni, rândunelele care își făcuseră cuib la una dintre ferestrele casei au plecat. Au părăsit cuibul împreună cu puii lor. Diminețile își urmau cursul. Acum era multă liniștite, fără ciripitul păsărelelor. Mai ales puii erau foarte activi la ivirea zorilor. Cuibul gol, tăcut acum, a rămas la locul lui.
Privind acest cuib gol, mi-am amintit de perioadele în care copiii mei au plecat de lângă noi, la început la studii în străinătate, apoi continuându-și fiecare drumul lui.
Septembrie este o lună specială ce aduce pentru mine nostalgia vremurilor trecute.
Așa că m-am hotărât să scriu un articol despre stările de tristețe și neliniște care apar atunci când copiii își i-au zborul din casa părintescă.
Plecarea copiilor este numită în general sindromul cuibului gol (empty nest syndrom). Mie nu îmi place folosirea cuvântului sindrom. Aceasta este o perioadă care apare inevitabil. Dacă ești părinte, vei trece la un moment dat prin această etapă. Indiferent dacă ai unul sau mai mulți copiii, la un moment dat ei vor pleca din casa părintească. Asemenea puilor, ei își vor lua zborul.
Eu am trecut prin acestă perioadă acum câțiva ani. A plecat primul copil la studii în străinătate. Apoi după o perioadă a plecat și al doilea copil, tot la studii în străinătate.
Din rolul de părinte, am trecut prin perioada de adaptare la spațiul gol lăsat de plecarea lor. În același timp am trecut și prin perioada de susținerea a lor în procesul fiecăruia de adaptare la noua lor viață, departe de părinți, prieteni și locuri familiare.
Am avut șansa să fiu pregătită în acest sens de informațiile și workshopurile puse la dispoziție de școala urmată de copiii mei. Asta m-a ajutat să trec mai ușor prin acea perioadă și să vorbesc despre experianța mea cu cei interesați. Am discutat în circumstanțe variate, cu prietenii, cu familia sau cu clienții mei. Fiecare persoană este unică, așa fiind și felul în care trece prin anumite experiențe de viață.
Plecarea ultimului sau unicului copil aduce pe lângă neliniște și mult timp liber.
Este un timp liber în care este necesar să învățam să îl folosim cât mai util pentru noi, părinții unor copii care se îndreaptă la rândul lor spre maturitate. Un timp liber pe care, unele dintre persoanele cu care am discutat, nu prea mai știu cum să îl umple. Unele persoane povestesc despre prea multă ordine care domenește în casele lor. Altele își îndreaptă gândurile prea mult spre felul în care își pot ajuta în continuare copiii, ajungând să transmită anxietate lor către ceilalți membi ai familiei sau către prietenii apropiați. Pentru mulți apare senzația că nimic din ceea ce fac nu prea mai are sens.
Cu cât te pregătești din timp și accepți că această perioadă va veni inevitabil, cu atât vei putea trece mai ușor peste această etapă. Fiecare părinte, fiecare mamă sau fiecare tată va experimenta diferit această etapă. Toate stările neplăcute se vor estompează după o vreme.
Mamele sunt cele care mi-au solicitat sfatul până acum. Așa că mă voi adresa în principal lor în continuare.
Dacă te afli într-o situație asemănătoare, fiind atentă la ceea ce simți. Este util să vorbești cu soțul, partenerul sau cu cineva apropiat despre sentimentele tale. Amintește-ți de perioada asemanătoare din viața ta, când la rândul tău ți-ai luat zborul.
Este momentul în care este necesar să accepți noul tău rol, acela de părinte al unui copil, în vârstă de 18/19/20 ani. Comunicarea din acest nou rol este foarte importantă. Fii aproape de copilul tău, însă nu îl sufoca cu grijile și neliniștile tale.
Această perioadă are pe lângă dezavantaje și beneficii. Învață să îți îndrepți atenția către posibilele beneficii. Consideră că poți fi alături de copilul tău ori de câte ori are nevoie de tine. Lasă viața să își urmează cursul firesc, într-o dinamică diferită, într-adevăr.
O să enumăr câteva lucruri ce le poți experimenta din acestă etapă sau la care te poți gândi pentru început:
- Amintește-ți de ceea ce îți făcea plăcere să faci înainte de a avea copiii. Fiecare părinte a renunțat la anumite activități în momentul când a devenit părinte. Acum este timpul să te reîntorci la pasiunile tale. Ia o foaie și scrie pe ea tot ceea ce vrei să faci. Apoi alege una și găsește o modalitate de a o pune în practică.
- Găsește noi modalități de a comunica cu copiii tăi (care sunt independenți acum). Întrebă-i cum doresc ei să fie comunicarea dintre voi. Mesaje? Apeluri telefonice? Cât de des? Stabiliți împreună cum și când este posibil să mai petreceți timp împreună. Și ei au nevoie de timp și susținere pentru a se adapta în noul lor rol
- Descoperă valorile tale și fă constant lucruri sau activițăți prin care să le pui în practică. Pentru asta găsești online teste de identificare a valorilor. Poți identifica aspecte care contează cu adevărat pentru tine.
- Râzi mai mult. Găsește activități distractive pe care să le faci împreună cu partenerul sau cu prietenii apropiați. Vizionează filme amuzante sau organizează seri tematice distractive.
- Fă exerciții fizice în mod regulat. Exercițiile fizice ajută atât corpul, cât și mentalul pentru o stare de bine. Este benefic să practici aceste exerciții împreună cu alte persoane. Pe lângă energia benefică grupului, poate fi o modalitate facilă de a întâlni oameni noi. Poți încerca pilates, yoga, un club de dans pentru adulți, etc.
- Începe o nouă afacere sau un hobby la care ai tot visat.
- Planifică și pleacă în vacanța mult amânată la care te-ai tot gândit.
- Petrece timp cu prietenii pe care nu i-ai mai văzut de mult timp.
- Ai grijă de tine. Acesta poate fi momentul ideal pentru a face lucruri care îți aduc o stare de bine: ascultă muzica preferată, citește, pictează, dansează.
- Adu noutatea în viața ta prin activițăți care îți plac.
Drumul copilului tău către vârsta adultă este o experiență personală, atât pentru tine, cât și pentru el. Nu va fi întotdeauna ușor. Vor fi provocări. Și copilul tău va face greșeli așa cum am făcut fiecare dintre noi. Sprijnă-l. Ascultă-l. Ajută-l când îți solicită asta.
Amintește-ți că ai petrecut mulți ani pentru a-l pregăti pentru momentul în care el “să zboare din cuibul părintesc”. Timpul petrecut împreună, începutul și sfârșitul grădiniței, a școlii, a liceului, fiecare serbare, plimbările la locul de joacă sau în parc, fiecare întâlnire sau petrecere cu prietenii, au fost pași pe care copilul tău i-a făcut deja către independență.
Așa cum te-ai adaptat în trecut la viața de părinte, te vei adapta la viața de părinte al unui adult cu drepturi depline. Va fi diferit și necesar.
Sunt curioasă care este părerea ta despre acest subiect. Mi-ar face o mare plăcere să citesc părerea ta.
Trimite-mi raspunsul tau pe mailul contact@carmencomanescu.com.
Spor și înspirație în alegerile tale.
Carmen
